Preşedintele curat, Justiţia murdară

Preşedintele Traian Băsescu a scăpat curat din dosarul
“ţigancă împuţită“. Justiţia română a devenit însă parcă şi mai murdară. Decizia în sine a Înaltei Curţi – forul suprem al sistemului judiciar – pare ruptă dintr-o poveste absurdă şi este puţin probabil ca publicarea motivării acesteia să ne lumineze şi să aducă argumente logice. Lucrurile stau mult mai simplu decât într-un proces penal, unde trebuie cântărite probe şi circumstanţe pentru a da un verdict. În acest caz, totul este din sfera bunului simţ şi nu trebuie să ai studii juridice ca să “miroşi” făcătura. Şeful statului a folosit o expresie discriminatorie spunându-i ziaristei “ţigancă împuţită“, dar s-a apreciat că sintagma în cauză nu poate fi catalogată drept contravenţie şi, ca atare, nu poate fi sancţionată. Înalta Curte, încercând să împace capra imaginii preşedintelui cu varza unei expresii clar discriminatorii a dat o sentinţă gri, nici albă, nici neagră. Dar Înalta Curte e ultima instanţă din ţara asta, aşa că e inadmisibil să dea o sentinţă de tipul „a traversat pe roşu, e rău, dar nu-l putem atenţiona pentru că a traversat în fugă”. Practic, din acest moment, judecătorii au dat liber la înjurat şi jignit pentru toţi rasiştii şi naţionaliştii patriei. Sigur, justiţia din România nu funcţionează pe baza precedentului judiciar dar principala sarcină pe care o avem de rezolvat – după integrarea în Uniunea Europeană – este realizarea unei practici judiciare unitare. Partenerii noştri europeni sunt nemulţumiţi de faptul că judecătorii români dau sentinţe diferite în cazuri identice. Responsabilitatea creării acestei practici judiciare unitare revine tocmai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deciziile sale fiind un model pentru instanţele inferioare: judecătorii, tribunale şi curţi de apel. De aceea, prin pronunţarea unei soluţii controversate, Înalta Curte a trasat o direcţie extrem de periculoasă pentru viitoarele procese de acest gen ce vor ajunge pe rolul instanţelor de judecată.

Este pentru a doua oară când o instanţă de rang înalt pronunţă o decizie cel puţin ciudată - fără prezentarea unor argumente logice şi cu atât mai puţin juridice – în favoarea preşedintelui Traian Băsescu. Prima a fost verdictul dat în cazul Norica Nicolai, când Curtea Constituţională a stabilit că şeful statului poate refuza doar o singură dată
nominalizarea făcută de premier pentru funcţia de ministru. Nicăieri în Constituţie nu se face vorbire despre acest drept al preşedintelui, aşa că explicaţia magistraţilor a fost aceea că au desprins “spiritul care guvernează această materie”.

După această decizie paranormală a Curţii Constituţionale, absurditatea celei a Înaltei Curţi în cazul “ţigancă împuţită” nu face altceva decât să confirme încă o dată faptul că Justiţia română are multe puncte comune cu poliţaiul Ghiţă Pristanda. Un personaj servil, obedient, un funcţionar care ştie să servească cu tragere de inimă: “Curat murdar, coane Traiane!...Curat constituţional, coane Traiane!”